Consiliul Concurenței descoperă, în investigațiile sale, că unele companii au comportamente similare unora deja sancționate, deși cazurile finalizate cu amenzi au fost mediatizate, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, în cadrul unui interviu acordat AGERPRES.
Potrivit șefului autorității de concurență, din ce în ce mai multe firme anchetate își recunosc vina și primesc astfel reduceri de până la 30% din cuantumul amenzilor, conform legii.
În legătură cu liberalizarea totală a pieței energiei electrice, stabilită pentru 1 ianuarie 2018, Bogdan Chirițoiu a susținut că autoritățile vor monitoriza atent ce se va întâmpla după această dată și vor interveni pentru a regla piața, în cazul în care prețurile vor crește excesiv.
Pe de altă parte, președintele Consiliului Concurenței respinge acuzațiile apărute recent în spațiul public, potrivit cărora instituția ar fi favorizat anumite companii anchetate. El spune că în cadrul instituției există mai multe mecanisme de control al calității deciziilor. În opinia sa, aceasta este o campanie de denigrare a Consiliului Concurenței, venită din partea unor persoane care nu au fost selectate în cadrul procesului de ocupare a două posturi vacante în plenul Consiliului, proces care se află în derulare.
Chirițoiu a mai vorbit, în interviu, și despre cât de mult putem merge pe ideea utilizării produselor românești fără să încălcăm tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Care sunt sectoarele economice din România unde concurența este șubredă?
Bogdan Chirițoiu: Avem sectoare reglementate, care, pe măsură ce le liberalizăm, devin concurențiale, cum este piața electricității, gaze, telecomunicații. Aceasta ar fi o zonă. Alta sunt profesiile liberale, care nu au nicio problemă să fie concurențiale, doar că sunt oameni bine pregătiți, educați și cu acces la factorii de decizie și care reușesc să influențeze regulile și să le croiască în interesul lor, reducând concurența între ei, ceea ce este în beneficiul lor și în dauna mediului economic.
Dar asta nu înseamnă cartel?
Ba da, dar atâta timp cât o fac legal, noi, cel puțin, nu avem ce să le facem. Nu putem decât să sfătuim Guvernul și Parlamentul să nu fie de acord cu aceste cereri și să liberalizeze aceste profesii. Dar atâta timp cât au o lege în spate, nu avem noi pârghii să acționăm. E o luptă continuă, ei vin cu cereri să reducă concurența prin preț stabilit, prețuri minime, noi ne tot opunem. Uneori reușim, alteori nu.
De asemenea, dintre industriile nereglementate ne preocupă zona de ciment, unde avem trei operatori. Am lansat un studiu pe această piață să vedem cum a schimbat lucrurile fuziunea Lafarge-Holcim și vânzarea de active impuse Lafarge. De asemenea, ne uităm cum sunt prețurile la noi față de țările din jur, pentru că sperăm ca Guvernul să lanseze un program mare de investiții în infrastructură și trebuie să ne asigurăm că materialele nu vor fi excesiv de scumpe.
Și distribuția cu amănuntul a produselor farmaceutice se situează la finalul clasamentului privind concurența. La fel producția de gaze naturale, unde intrarea pe piață este greu de realizat, fiind condiționată de accesul la zăcăminte și dublată de necesitatea unor investiții considerabile în infrastructura de exploatare. Sau transportul feroviar de călători — deși în ultimii ani au apărut și operatori de transport feroviar de călători, aceștia activează doar pe un număr redus de rute.
Care dintre piețele care încă sunt reglementate în România funcționează cel mai bine?
De departe, sectorul telecomunicațiilor. Sancțiunile pe care le-am aplicat, intervențiile pentru ajustarea legislației specifice și buna cooperare cu autoritatea de reglementare din domeniu au condus la o piață de telecomunicații concurențială comparativ cu alte state europene: avem servicii de calitate la prețuri rezonabile pentru consumatori, ceea ce a condus la un grad mare de utilizare în rândul populației.
Pe piețele reglementate, concurența este șubredă pentru că prețurile sunt reglementate sau invers, ele sunt reglementate pentru că este concurența șubredă?
Amândouă. Unele, prin natura lor, sunt monopoluri natural. În acest caz este normal să existe o reglementare. Uneori, noi, statul, exagerăm, iar această reglementare merge mai departe decât ceea ce este strict necesar, adică merge și în zone conexe care, în principiu, pot fi liberalizate. De exemplu, distribuția de electricitate este reglementată, însă serviciile conexe, precum branșamentul consumatorilor la rețea, trebuie liberalizate.
Ce feed-back primiți din partea mediului de afaceri?
Nimeni nu poate iubi o instituție care dă amenzi mari. N-o să ne spună asta în față, dar este logic. Pe de altă parte, suntem o instituție cu o reputație bună, predictibilă, știi la ce să te aștepți și, până la urmă, companiile ne apreciază și ne văd ca pe un arbitru serios și independent în piață. Acestea sunt lucrurile pozitive pe care le percep eu din interacțiunea cu ei.
Acum aceasta înseamnă că toată lumea înțelege regulile de concurență și le aplică? Nu. Pentru că uneori rămân surprins, că deși avem multe cazuri, dăm multe sancțiuni, le mediatizăm, batem toba cât de mult se poate și totuși descoperim comportamente similare unora care au fost sancționate. Te gândești că oamenii ar trebui să știe. Ori știau dar nu le-a păsat și au zis că e mai important câștigul, indiferent dacă mă prind sau nu, ori poate că și noi trebuie să explicăm mai bine regulile.
Avem un program de întâlniri cu mediul de afaceri din afara Bucureștiului. În acest an vom merge în șapte capitale de județ să ne întâlnim cu companiile de acolo. Lucru similar am făcut și anii trecuți. De asemenea, participăm la conferințe pe care le organizează diferite asociații de afaceri. Poate ar trebui să facem mai mult, poate ar trebui să particularizăm pe o anumită industrie, să identificăm industriile unde există un risc mai mare de încălcare a legii concurenței și să organizăm întâlniri cu cei din industria respectivă să le explicăm unde sunt riscurile.
Își recunosc vina cei care încalcă legea?
Procedura de recunoaștere a mers foarte bine în ultima vreme, din ce în ce mai multe companii care își recunosc vinovăția, analizându-și comportamentul și văzând ce dovezi avem noi în cadrul investigațiilor. Preferabil este să-și recunoască vina înainte de întocmirea raportului. Pentru asta noi putem acorda o reducere și scăpăm și noi, și ei, de cheltuieli în instanță. Avantajează pe toată lumea.
Care e ponderea celor care-și recunosc vina și cât de mult se reduce amenda?
În aproape jumătate din numărul investigațiilor finalizate anul trecut. 93 de companii au recunoscut că au încălcat legea, din 120 de companii sancționate. Amenda poate fi redusă cu până la 30% din nivelul de bază, dacă ei recunosc înainte de finalizarea investigației sau 20% dacă recunosc parțial. Dar, dacă vin după ce noi am muncit și am făcut raportul și suntem în faza finală a audierii, atunci le acordăm numai 15% dacă recunosc total și 10% dacă recunosc parțial.
Să vorbim puțin despre piața energiei electrice, care se pregătește de liberalizare totală de la 1 ianuarie, inclusiv pentru consumatorii casnici. Credeți că piața este pregătită?
Liberalizarea pieței de energie este unul dintre succesele din România, la fel și funcționarea OPCOM (bursa de energie — n.r.), faptul că am separat producția de transport, distribuție și furnizare. Ne vom uita dacă lucrurile merg bine și în continuare și, dacă este nevoie de corecții, le vom face.
Prețurile de producători au rămas relativ reduse, în comparație cu prețurile din jur. Au fost creșteri pe partea de monopol, de transport, distribuție, dar acolo reglementatorul a început să pună presiune pe operatori și a obținut reduceri de tarife. Sigur, la începutul acestui an, pe fondul condițiilor climaterice și al unor declarații mai puțin inspirate, a fost o creștere a prețului pe bursa de energie. Acum vedem că lucrurile au revenit spre situația anterioară, dar rămânem atenți, monitorizăm foarte atent această piață.
Evident, nu ne putem aștepta ca, din prima secundă, consumatorii să fie maeștri ai negocierii contractelor pentru electricitate, deci aici statul trebuie să facă un efort de a informa și de a monitoriza ce se întâmplă, să ne asigurăm că nu se produc excese.
În Marea Britanie, care este un exemplu de pionierat în liberalizare, s-a revenit recent la plafonarea prețurilor. Ei au constatat că mulți consumatori nu alegeau varianta cea mai bună pentru ei și nici companiile nu le ofereau cel mai bun contract, așa că nu mă aștept ca utilizatorii români să fie mai sofisticați decât cei britanici, deci dacă a fost nevoie la ei să vină Guvernul să pună o anumită presiune pe companii ca ele să ofere cele mai bune condiții pentru clienți, probabil că și în România va trebui să facem ceva de genul acesta, dacă prețurile vor crește excesiv.
Liberalizarea este un lucru bun, dar trebuie să păstrăm o monitorizare și să avem capacitatea de a interveni dacă vedem anumite derapaje. Orice lucru nou nu o să iasă perfect la început. O să trebuiască făcute anumite corecții, companiile trebuie să știe că totuși cineva urmărește ceea ce se întâmplă acolo, trebuie să fim atenți să îi protejăm pe oameni cu sfaturi și să păstrăm și pârghii legale de a interveni, dacă vedem derapaje.
În sectorul producției de energie, poate concura un producător pe cărbune cu unul hidro? Putem face ceva aici?
Nu putem face nimic. Electricitatea produsă de cărbune nu diferă de cea hidro.
Dar diferă costurile.
Așa o să ne întrebăm dacă producătorul de banane din Suedia poate să concureze cu producătorul de banane din Costa Rica. Probabil că e greu și atunci n-o să facă banane în Suedia.
Atunci o să dea faliment.
Până la urmă nu ne interesează producătorii, ci ne interesează consumatorii, deci consumatorii trebuie să aibă acces la cea mai ieftină sursă de electricitate. Evident că una este să produci în bandă și alta este să acoperi vârfurile. Dacă în cazul unor producători costă mai mult, ei sunt mai potriviți pentru vârfurile de sarcină și trebuie răsplătiți corespunzător costurilor pe care le au.
Suntem în discuții cu Comisia Europeană, dacă, în cazul cărbunelui, să folosim Hunedoara pentru servicii de sistem, care vor fi evident mai scumpe și reflectă structura lor de costuri. Deci este loc pentru toată lumea în piață.
În același timp, din punct de vedere al securității energetice, trebuie să asigurăm diversitatea surselor de combustibili, chiar dacă unele sunt mai scumpe. Vom realiza acest lucru prin politica de ajutor de stat. Binențeles că îmbunătățirea interconectării va contribui și ea la asigurarea securității energetice la costuri mai mici.
Deci producătorii pe cărbune și-ar putea face afacerile în așa fel încât să poată concura pe piață?
Ei concurează, că vor, că nu vor, pentru că vând același lucru, electricitate. Orice companie trebuie să-și controleze costurile, să nu aibă costuri excesive. Acestea fiind spuse, acoperirea vârfurilor de sarcină este mai scumpă decât energia în bandă și pot fi operatori care să se specializeze pe acest gen de servicii, dacă nu pot concura cu Nuclearelectrica sau cu Hidroelectrica pentru electricitate în bandă.
Cum vedeți piața gazelor, unde există doar doi producători interni și o singură sursă de import?
Piața gazelor este în dezvoltare. Ne așteptăm să crească nivelul de conectare în următorii ani, prin BRUA. Sunt o serie de producători care caută și au găsit surse de gaze atât pe uscat cât și în largul coastelor, deci în perioada următoare o să vedem mai mulți producători și o mai bună conectare cu piața europeană. Deci, ne apropiem de o piață în adevăratul sens al cuvântului în următorii ani. Acum într-adevăr arată mai mult a duopol și cu o sursă de import când nu ne putem satisface necesarul din producție internă.
Este în regulă ca producătorii să fie obligați să vândă întreaga cantitate de gaze pe bursă?
Companiile mari de utilități sunt destul de conservatoare și nu e ușor să-i obișnuiești să facă altceva decât ce făceau ei de ani de zile. Așa că mi se pare că are un sens să le dai un brânci. Tendința lor este de a face contracte pe termen foarte lung, opace, care blochează dezvoltarea unei piețe. Faptul că producătorii de electricitate au fost nevoiți, începând de acum câțiva ani, să vândă pe bursă eu zic că a fost un exercițiu de succes, chiar dacă acolo au fost și alte motivații.
Aceeași logică cred că o putem aplica și la gaze. Dacă este vorba de toată producția sau nu, aici se poate discuta. În orice caz trebuie să fie mai mult decât a fost, să spunem, anul trecut, când se pare că efortul lor a fost mai mult să eludeze sensul, dacă nu litera legii și a reglementării. Așa că ar fi normal ca autoritățile statului să devină mai exigente și să pună o presiune mai mare asupra lor.
Nu știu care sunt ultimele discuții din Parlament, dar am rămas cu senzația că nu este bătut în cuie faptul că trebuie să fie absolut 100% pe bursă. Se discuta despre unele excepții pe partea de noi investiții. Sunt anumite companii care spun că, pentru a face noi investiții trebuie contracte pe termen lung. Deci nu m-aș opune ideii că pentru investiții noi, care necesită mult capital, să facem o excepție, să permitem contracte pe termen lung. Dar o parte importantă a producției trebuie să se regăsească pe bursă ca să am mai multă concurență și să am un semnal de preț.
În legătură cu promovarea produselor românești, intră acest lucru în contradicție cu ideea de piață unică europeană? Adică încălcăm tratatul de aderare dacă preferăm produsele românești?
Nu neapărat, depinde cum o facem. O interdicție de a importa anumite produse, asta da, ar încălca tratatul, pentru că încălcăm libera circulație a bunurilor în interiorul pieței interne a Uniunii. Dar nu văd o problemă de a promova produsele românești, de a le marca în mod special, de a le pune într-un raion special. Foarte multe lucruri se pot face în cadrul legal european, ceea ce ar fi foarte benefic pentru economia românească, pentru că este mai avantajos să consumăm lucruri produse de o forță de muncă românească, care au mai multe taxe plătite în România, deci pe ansamblu avem un câștig economic.
În cazul licitațiilor publice, de exemplu, pot fi preferate produsele românești, chiar dacă sunt mai scumpe?
Nu în mod direct. Uneori, a alege calea cea mai directă, cea mai brutală, nu e modul cel mai inteligent de a face ceva.
Adică nu se poate folosi argumentul, spre exemplu, să folosim produse românești pentru a asigura competivitate industriei din România?
Am încălca piața internă dacă fiecare țară ar începe să-și avantajeze producătorul ei. Sigur, putem prefera anumite produse, pe criterii de mediu, pe alte criterii de politică publică, care sunt acceptabile, dar nu strict originea.
Anul acesta Consiliul Concurenței a împlinit 20 de ani de activitate. Ați anunțat beneficii de un miliard de euro pentru consumatori. Ce înseamnă asta, practic, pentru omul de rând?
Pentru omul de rând înseamnă că a putut să cumpere mai ieftin anumite produse și servicii, fie că vorbim de servicii de telefonie mobilă, cartelele pre-platite, fie că vorbim de carburanți, că a putut să aibă comisioane mai mici la bănci și așa mai departe. E un studiu pe care l-a făcut ASE-ul și nu s-a uitat la toată activitatea noastră, ci au selectat 19 intervenții din 10 industrii importante. De aceea, părerea lor, dar și a noastră, este că, probabil, beneficiile sunt mai mari decât acest miliard, dar uitându-se la impactul lor asupra prețurilor, au spus că per ansamblu oamenii au plătit cu un miliard de euro mai puțin pentru acele produse.
Care credeți că a fost cel mai greu caz din istoria Consiliului?
Greu poate fi din două puncte de vedere. Că este vorba de o miză mare și de amenzi potențiale foarte mari, iar aici probabil că ar fi investigația de pe piața carburanților, cu o amendă de 200 de milioane de euro. În unele cazuri nu avem amenzi atât de mari, nu sunt companii atât de mari, dar pot să pună probleme destul de complicate, intelectual, tehnic sau să creeze un precedent. Pot fi cazuri relativ mici, amenzi de milioane de euro, nu de sute de milioane de euro, dar care totul să fie destul de complicat de investigat și de probat.
Deci nu aplicați un șablon pentru toate cazurile.
Anul trecut am analizat suspiciuni la licitațiile pentru cornul și laptele și ne-am uitat la mai multe județe și am făcut o analiză probabilistică și am zis că nu putea fi o coincidență, unele câștigau un lot, dând un ban mai puțin decât celelalte companii participante, iar la următorul lot, alte companii făceau acest lucru. Analizând situația din mai multe județe, am ajuns la concluzia că e imposibil să fie o coincidență și am dedus în felul acesta că e un fel de înțelegere. Și am fost convingători, încât două dintre companii au și recunoscut. Au fost amenzi de câteva milioane de euro, dar din punctul de vedere al metodologiei de investigație, a fost ceva nou, ceva ce nu mai făcuserăm și ceva ce nu e uzual nici în alte țări.
Se merge mult pe deducție în investigații?
Nu. De obicei mergem pe dovezile fizice, în general ce găsim în computere, schimburi de e-mailuri, contracte, dacă e cazul, probatoriu în general dur, dar au fost și cazuri când a trebuit să-l completăm cu partea asta de analiză economică, statistică.
Găsiți multe dovezi în actele lor? În computere?
De cele mai multe ori găsim.
Deci păstrează dovezile incriminatoare, fără să-și dea seama că îi incriminează?
Probabil că nu își dau seama.
Spuneați că vreți să achiziționați un soft nou pentru citit hard-uri.
Am crescut de la două la patru numărul computerelor pe care facem analiza asta, a datelor pe care le culegem din computerele companiilor. Avem un soft nou pentru telefoane mobile, deoarece oamenii stochează multe e-mailuri pe telefoane și trebuie să le putem accesa și pe acelea. Și desigur, dacă mai apar instrumente noi de analiză, da, o să încercăm și noi să ne ținem la nivel, măcar cum au celelalte instituții similare din Europa. De asemenea, vrem să derulăm un proiect prin care să accesăm și să prelucrăm multe date din baze de date deschise, adică bazele de achiziții publice. Sperăm că în noul format, care este în lucru, datele vor fi mai ușor de prelucrat. Dar, desigur, și alte baze de date.
Cum primesc companiile inspecțiile inopinate? Cooperează în general? Sunt și reticențe?
Nu cred că am întâlnit probleme în ultimul an. Companiile cooperează. Teoretic, noi putem cere ajutorul Poliției, dacă este necesar, dar nu am solicitat niciodată. Putem să le dăm amenzi de până la 1% din cifra de afaceri și amenzi pe fiecare zi de întârziere, dacă se opun.
Cum este concurența în România față de alte țări europene?
Stăm destul de bine. La noi concurența pare să fie în creștere în multe piețe, iar în țări europene, mai mature economic, am auzit plângeri legate de un proces de concentrare, dar în România, dacă ne uităm pe ultimii 10-15 ani, sunt multe piețe în care gradul de concentrare a scăzut, adică sunt mai multe companii prezente pe piață, ceea ce ar fi un semn de intensificare a concurenței. Nivelul prețurilor din România e undeva la 70% față de media UE. De curând, Eurostat a anunțat că România și Polonia au cele mai ieftine alimente din UE. Nu pe toate piețele, evident, dar pe multe piețe avem o concurență mai puternică decât în unele din țările vestice. E treaba noastră să ne asigurăm că lucrurile se mențin.
Au existat acuzații în presă, în ultima perioadă, că ați fi favorizat anumite companii în cadrul investigațiilor. Cum răspundeți acestor acuzații?
Cred că este mult spus acuzat. Consiliul, dincolo de o reputație bună, are multe mijloace de control intern, deci pe orice investigație se uită mulți ochi, așa că posibilitățile de a face abuzuri sunt extrem de reduse.
Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche, trebuie să fim atenți, dar în esență, riscurile de a face greșeli sunt reduse și asta datorită legislației și procedurilor, faptului că lucrăm foarte strâns cu Comisia Europeană — mai mult de jumătate din cazurile noastre trebuie să treacă și pe la Bruxelles și sunt supervizate de Comisia Europeană, avem multe mecanisme interne de asigurare a calității, avem nevoie de mandate judecătorești pentru a face inspecții, iar de doi ani nu a existat nicio decizie a Înaltei Curți care să anuleze o amendă dată de noi ceea ce arată că există o calitate bună a activității noastre.
Repet, nu vreau să ne culcăm pe o ureche și să ne lăudăm singuri ce minunați suntem, dar cred că avem destule proceduri puse la punct în Consiliu ca să ne asigurăm că nu se produc abuzuri. Și în general nu au existat plângeri, iar imaginea noastră a fost, dacă nu perfectă, a fost bună. Au fost destul de puține criticile prezente în presă.
Acum în ultimele săptămâni au apărut ceva mai multe critici, dar asta nu se leagă de vreo schimbare în activitatea noastră, ci e legat de faptul că avem în derulare o procedură de completare a plenului Consiliului Concurenței, avem două locuri vacante. S-au înscris 12 candidați și au fost momentan selectați doi dintre ei.
Dintre cei care nu au fost selectați există nemulțumiri, ceea ce e firesc, e omenesc, deci până la un punct e de înțeles.
Ce e mai puțin de înțeles, după mine, este logica după care, dacă vrei să fii în conducerea unei instituții, începi prin a denigra activitatea celor pe care ai vrea să îi conduci. Să trunchiezi informații și să arunci lucruri false despre colegii tăi. Nu mi se pare un mod foarte inteligent de a-ți manifesta dorința de a face parte din conducerea acelei organizații. Dar probabil că atunci când oamenii sunt prinși în vâltoarea evenimentului nu mai gândesc lucid și se comportă mai puțin inteligent decât te-ai aștepta de la o persoană care vrea să aibă o funcție de conducere publică.
Cine sunt acei oameni? Spuneți cu nume și prenume.
Haideți să spunem că este o deducție că este vorba de oameni nemulțumiți de acest concurs. Nu vreau să dau vreun nume. Dar în același timp, dacă citiți textele, frustrarea legată de procedurile de selecție este evidentă. Un om inteligent știe să gestioneze situațiile astea. Ai în viață și succese, ai și lucruri care nu-ți ies așa bine, iar un om inteligent știe să le gestioneze și pe unele, și pe altele.
Au fost publicate niște mailuri interne între cei de la conducerea Consiliului. Sunt reale?
Sunt parțiale, trunchiate, iar unele lucruri sunt scoase din context. Răspunsul meu nici nu apare acolo. Dar sunt mailuri de acum 5 ani de zile, care nu au vreo mare relevanță. Au selectat niște bucăți dintr-o corespondență de acum cinci ani, nu e vorba de nicio investigație sau o amendă.
Ce ați scris în scrisoarea trimisă companiei GSK contravenea deciziei din plen?
Nu. Evident că scrisoarea a reflectat ceea ce s-a votat în plen. Sigur, unora le-a plăcut ce s-a votat, altora nu le-a plăcut ce s-a votat. Între timp, noi am finalizat un studiu pe piața farma, în care am stabilit poziția noastră privind sistemele de distibuție directă a medicamentelor.
O altă acuzație care vi se aduce este faptul că amenzile date unor companii nu au fost la nivelul la care ar fi trebuit să fie. Era vorba de un prejudiciu de 200 de milioane de euro.
Să nu uităm că am aplicat amenzi de 578 milioane euro.
Ei au calculat care ar fi fost valoarea maximă de 10% pe care putem să o aplicăm în fiecare caz. Însă amenzile se aplică după o anumită procedură, există o grilă conform căreia se aplică amenzile. În funcție de gravitatea faptelor se dau anumite sancțiuni.Ce vreau să spun este că nu se dă pedeapsa maximă de fiecare dată. În plus, 99% din deciziile noastre sunt luate în unanimitate, deci foarte rar se întâmplă ca vreo decizie de sancționare să nu fie luată în unanimitate. Dacă a greșit cineva, am greșit cu toții. De asemenea, de cele mai multe ori, instanțele ne confirmă deciziile, deci nu avem situații în care ne anulează amenzile, dar în același timp mai reduc cuantumul. Dacă nivelul dat de noi ar fi fost atât de scăzut, probabil că instanțele nu ar fi fost puse în situația de a reduce și mai mult cuantumul.
Cine sunt cele două persoane care au fost selectate să facă parte din plen?
Lăsați să anunțe Guvernul.
Deci propunerile au plecat la Guvern?
Da, au plecat de la noi, sunt în discuții la Guvern.
